E una din serile alea de septembrie...ploioase....cand dorul de tine ma nimiceste...Unii poate nu cred....sau poate nu au simtit niciodata cum dorul de persoana iubita iti distruge interiorul,care deja era gol...datorita absentei celui pe care il iubesti...Singurul lucru in care te cufunzi e muzica...fie ca o scrii...fie ca o asculti..te ajuta cat de cat sa uiti de stare...Vrei sa tipi...sa urli ca ti-e dor de el...si totusi,singura expresie de pe fata ta e aceea de nepasare,de indiferenta fata de cei din jur si de ceea ce se intampla...in interior totul urla..nu poti spune nimanui ceea ce simti pentru ca nu stii cum sa spui...ce ar trebui sa spui...cum ar trebui exprimat...nu vrei sa dai dovada de slabiciune in fata altora,sa zica "Ia-uite-o si p-asta..",in fata lor esti cea mai puternica persoana caruia nu-i pasa de nimeni si de nimic....Nu vrei sa intelegi cum o singura persoana te poate aduce prin atatea stari...nu vrei sa-i spui lui...nu vrei sa-l dezamagesti...sa-l pierzi...e singurul care te-a facut sa simti dorul asta nenorocit care te ia fix in secundele cand va luati "la revedere printr-un sarut"....e persoana pe care n-ai lasa-o sa plece niciodata de langa tine...si alaturi de care nu te-ai plictisi vreodata....cand sunteti impreuna te simti completa...implinita...simti ca ai tot ceea ce iti trebuie langa tine...si totusi....dorul te mistuie de fiecare data...timpul se scurge repede peste voi...va aventurati pe un drum de care altii se feresc in cautarea fericirii...
Dar la urma urmei,ce e fericirea?
Dragostea ,se spune.Dar dragostea nu e decat neliniste...un camp de lupta,nopti nedormite...cand vrem ca persoana de langa noi sa nu ne paraseasca....Adevarata dragoste e plamadita din extaz si agonie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu