Nu ne permitem luxul de a pierde timpul!

                  Imaginile amurgului-impregnate de miresme si destramate de musculite asa cum calatorul ivit pe neasteptate destrama roiul de musculite in suspensie,deasupra unui gard viu inflorit,la poalele unei coline in crepusculul verii,caldura de catifea,musculitele de aur ,dansand.Acel calator care e plecat in cautarea Marelui Necunoscut,a Dragostei pe care n-a trait-o pana acum....singur...sperand ca va intalniiceea ce cauta...ca va gasi raspunsurile tuturor intrebarilor..ca va scapa de singuratatea care il ucide zi de zi...De mic a fost invatat sa-si caute fericirea...complicat...de ce nu si-a cautat-o daca a fost invatat ca e singurul scop  care merita osteneala?De ce a asteptat sa ajunga la varsta cand singuratatea nu mai e o alinare?Cand totul in jur i s-a parut trist si lipsit de viata?De ce sa se fi aventurat pe un drum de care altii se feresc?De ce acum,si nu atunci...cand era liber si cand nimic nu-l impiedica?...Adesea asteptam sa treaca timpul pentru a rezolva unele lucruri...pentru a gasii pe cineva care sa ne alunge singuratatea din suflet...aceea pereche pe care n-ai putea s-o dai pe nimic din lume,s-o lasi sa plece...fugim de drumul pe care ar trebui sa-l parcugem noi spre fiinta care ne face fericiti si asteptam  sa ne gaseasca ea...uneori e prea tarziu...uitam ca timpul nu se mai intoarce...anii trec..si constatam ca nu avem aceea persoana langa noi...sau ca nu ne-am indeplinit toate dorintele...fiinta umana are doua mari probleme:prima e ca nu stie cand sa inceapa,si a doua,cand sa se opreasca...Ar trebui sa iesim din sfera de confort si sa luptam pentru ceea ce ne dorim...sa nu asteptam sa ajungem la varsta la care sa regretam ca nu am avut timp sa facem anumite lucruri...sunt momente in viata cand trebuie sa ne incredem orbeste in intuitie!!!!!