Cu timpul am invatat sa las de la mine,sa fiu mai permisiva cu mine si sa las din orgoliu atunci cand trebuie...bineinteles ca am invatat lucrul asta cu ajutorul persoanei iubite...am invatat sa nu-l mai iau in brate pe "eu am dreptate" sau pe "e doar ca mine,trebuie sa fie ca mine"....sa fiu obiectiva in situatii critice si sa nu las orgoliul sa ma copleseasca.
Egoismul de care dadeam dovada inainte sa-l intalnesc pe el, a disparut (chiar daca sunt momente cand ma gandesc doar la mine) si am invatat sa gandesc pentru doi,raportat la noi ,sa-mi pastrez persoana pe care o iubesc langa mine si sa n-o alung cu nerozii si ifose cum se intampla deobicei...Am invatat sa las din orgoliu fiindca am avut pentru cine...e acel zambet tamp pe care il iubesc si caruia nu-i pot rezista niciodata chiar daca incerc de multe ori sa-mi pun orgoliul pentru a nu iesi ranita....Desi ma urasc ca-i cedez de fiecare data si orice suparare tine pana ii vad zambetul,stiu ca mereu va fi acolo si ca nu va pleca dintr-o greseala banala facuta de mine,dintr-o nerozie...insa la randul meu stiu ca mereu voi fi langa el....si voi incerca sa gandesc situatiile critice pentru doi.
